Gand prompt la plural.
Cand am o problema,primul gand pe care il am este ‘undeva,prin lumea asta,trebuie sa mai fie o persoana ca mine, da,nu sunt singura ciudata’. de fapt se aplica asta si cand ma simt incapabila sa inteleg ceva sau sa fac un anumit lucru.
Faptul ca stiu ca lumea e mare si incapatoare ptr destule persoane from completely strange to quite stupid.. nu ma ajuta deloc. Nu-mi rezolva problema,doar ma asigura ca ar putea muri si capra vecinului. Si de fapt tot ce-as vrea e sa nu o mai tin lunga cu subestimarea mea continua,pe care de altfel nu o afisez decat in cazuri rare (vezi disperate). Evident,se pare ca e imposibil, un alt gand care imi vine in minte ‘asa m-am nascut si punct’.
Nu cred ca e vorba nici de increderea in mine,ci doar de impresia constanta ca altii sunt mult mai buni decat mine si in afara de o singura persoana (nu e o jignire siamese,stii la ce ma refer;)) ) toti par intotdeauna mai informati, mai isteti, cu mai multe idei si mai multa intuitie.
Fie,sunt multumita de mine oricum. Era grav daca NU imi puneam problema asta,macar o recunosc si mai recunosc ca sunt si recuperabila. O sa am o viata interesanta,multumesc 
)
martie 11, 2008 la 9:00 am
‘toti par intotdeauna mai informati, mai isteti, cu mai multe idei si mai multa intuitie.’
so fucking true. si dupa ce ca abia ma descurc cu o persoana care ma depaseste intelectual cu mult, tre sa mai si pleci tu cate in weekend sa ma lasi cu 2 astfel de persoane
‘nu o afisez decat in cazuri rare (vezi disperate).’
so not fucking true. te subestimezi continuu. si esti pesimista. nu realista, esti pur si simplu groaznic de pesimista.
Exemplu:
Criss: ‘(prezinta planul de mers la munte bla bla)…deci vii da?’
Bebe Marmo: ‘Oricum nu ma lasa’
Daca nu incerci sa-ti convingi mama sa te lase si nu ii spui exact ce ti-am zis sa ii spui ca sa te lase promit ca ma supar rau pe tine. Am promis. Si stii ca ma tin de promisiuni mereu.